Zece semne rele
Soarele pare țintuit în propria neputință, porcii planează agale peste câmpiile azure, Bacchus se retrage-n pădurile căinței, devenind APAtic, norii zămislesc castele în nisp, pisicile latră lasciv, privind spre luna rubicondă, balenele multicolore visează la rechinii de baltă, zeii își plâng odraslele căzute-n patima rozului, fulgii grei de praf se depun iarna, formând un strat gros de nisip (deliciul norilor), îngerii dansează cu sânge rece în focurile tatălui, eu calc pe urmele propriilor mei pași, adânc înfipți în asfaltul inocent, încercând să repar ceva ce nu am vrut să stric. Iar cireșele nu mai sunt dulci.
Advertisement
Explore posts in the same categories: Uncategorized
